FC DACIA
  • Campioana Moldovei 2010/2011

  • Supercupa Moldovei2011/2012

  • Vicecampioana Moldovei2014/2015 2012/2013 2011/2012 2008/2009 2007/2008

  • Locul 32004/2005

in afara

  • 12 februarie 2017

În afara fotbalului: ce se întâmplă când jucătorii nu trebuie să se grăbească la antrenament? Prânzul, antrenamentul, recuperarea, cina, somnul, din nou antrenamentul, masa, finisarea programului de lucru. O zi pentru fotbaliştii «Daciei» are un program bine structurat. Orice timp liber ei încearcă să-l folosească pentru relaxare, iar o bună relaxare este somnul. În pauzele dintre somn şi antrenamente fotbaliştii merg la restaurant.

Micul dejun practic se încheie, iar la masă mai rămân câteva persoane. Noi ne apropiem de Dorian Railean, Maxim Gavrilenko şi de Veaceslav Posmac. Deodată vă atenţionăm: tema fotbalului reprezintă un tabu.

- Ce este cel mai interesant şi mai puţin captivant într-un cantonament? - îi întrebăm pe băieţi.

- Este plăcut că este cald aici. În Moldova acum este frig, - se grăbeşte să răspundă Veaceslav Posmac.

- Bine, dar ce este neplăcut?

- Neplăcut? (Pauză). Este neplăcut că nu sunt canale TV sport, pentru ele trebuie să plăteşti (zâmbeşte). Deşi, după cum ulterior au spus alţi fotbalişti, canalele TV sport au apărut în toate camerele. Atunci e bine.

- Cantonamentul «Daciei» decurge deja de 20 de zile. În care zi vrei să îi omorâți pe toţi din jur? - le adresăm băieţilor o întrebare provocatoare.

- În a treia zi, - glumeşte Dorian Railean. Jucătorii zâmbesc la unison. Înseamnă că nu este aşa de trist, dacă în toată această muncă dificilă mai este şi timp pentru zâmbete.

- Cu ce vă ocupaţi de obicei seara? Înţeleg că variantele nu sunt multe, dar totuşi: internet, discuţia cu apropiaţii, pur şi simplu odihnă sau poate citiţi? În general, cărţile sunt la modă acum?

- Eu mai des navighez pe internet şi discut cu rudele, - foarte sigur răspunde Posmac. Iar cu mine nu iau cărţi, nu sunt locuri în valiză, - mai spune zâmbind, fundaşul nostru.

- Dar voi? - îi întreb din nou pe Dorian şi Maxim…

- Dacă am spaţii libere în valiză pentru cărţi? - dă replica Dorian (zâmbeşte).

- Da!

- Pentru trei cărţi sunt, - răspunde portarul nostru.

- Ce fel de cărţi?

- Acum lecturez cartea «25 de ore». De asemenea am luat cu mine romanul «Roşu şi negru» de Stendhal.

- Când reuşeşti să citeşti?

- De obicei se întâmplă seara. Dar ieri nişte apropiaţi care locuiesc în Spania, mi-au transmis un USB cu filme. Ieri am urmărit filmul «Prădătorii».

- Filme, cărţi, încă ce mai este în cantonamente?

- Foarte des discut cu soţia, cu mama. Iată, cu colegul de cameră (zâmbeşte).

- Cu Maxim Gavrilenko?

- Exact.

Încet ne îndreptăm spre Maxim, care încă bea ceaiul.

- Max, despre ce cel mai des discutaţi cu Dorian?

- Despre tot şi nimic.

- Iată, spre exemplu, astăzi v-aţi trezit, ce v-aţi spus unul altuia?

- Nimic (zâmbeşte). Ne-am trezit, ne-am îmbrăcat în tăcere, ne-am spălat pe dinţi şi am mers la mâncare (zâmbeşte).

- În a câta zi din cantonament începeţi deja să nu vă suferiţi?

- Păi, momentan încă este bine (zâmbeşte).

- Apropo, - intervine Dorian - astăzi dimineaţa i-am spus lui Max să se uite ce poză mi-au făcut băieţii din serviciul de presă. Şi ce credeţi? El îmi răspunde că eu m-am înţeles cu voi ca atunci când voi sări după minge, să mă fotografiaţi (zâmbeşte).

- Eu aşa înţeleg că dimineaţa aţi început-o cu serviciul de presă, da?

- Da, da, aşa a fost. Păi, aşa sunt glumele. Toate cu umor.

- Max, tu eşti unul din cei care se pregătesc după un program individual. Cât mai rabzi?

- Este greu, desigur. Deşi cu Zoran (Zoran Banicevic – fizioterapeutul) este plăcut să lucrezi, dar atunci când mă uit la un antrenament complet, la seria de meciuri, cum băieţii lovesc mingea, îmi este şi mai greu. Deja de 4 luni mă antrenez separat, iar acum cu atât mai mult, când văd aceste condiţii, această atmosferă, atunci mi se face şi mai dor să revin alături de colegi. Nu am ce face, aceasta este o parte din procedura mea de reabilitare.

- În pofida faptului că ne-am înţeles să nu vorbim despre fotbal, am încălcat acordul. Nu pot să nu te întreb: cine te ajută în reabilitare? Te văd frecvent cu Dragoş (Dragoş Rusu – medicul echipei, masor) făcând ture…

- Păi, Dragoş în general m-a luat sub protecţia lui. Şi Nicolai (Nicolai Arseni – doctorul echipei) îmi ajută foarte mult, toţi mă susţin. Şi băieţii mă încurajează. Cred că ei văd cât îmi este de greu şi mă ajută. În acest sens probleme nu sunt.

- Până ce tu îţi revii, alţii joacă pe poziţia ta…

- Bravo, eu sunt bucuros pentru ei. Concurenţa este binevenită.

- …însă «torpilele» tale au lipsit în meciul cu «Cracovia» (discuţia a avut loc în a doua zi după meciul cu polonezii de la «Cracovia» (0-0)

- Da, păcat. Cantonamentele îmi plac. La fiecare cantonament înscriu prin şuturi de la distanţă (zâmbeşte).

Săptămâna viitoare «Dacia» va mai disputa 4 meciuri amicale. Revenirea la Chişinău este planificată pe 18 februarie.